Nr.15796/4727/III-5/2009
În temeiul art. 4142 alin. 1 din
Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a
din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,
vă sesizez cu
pentru a se stabili cine are calitatea de parte vătămată
sau parte civilă în ipoteza infracţiunilor prevăzute de Legea
nr.46 din 19 martie 2008 (Codul silvic) vizând fondul forestier proprietate
privată a persoanelor fizice şi juridice.
Examenul jurisprudenţei actuale în materie penală
evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect
şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel :
1. Într-o primă abordare, în cazul
infracţiunilor silvice având ca obiect fondul forestier proprietate
privată a persoanelor fizice şi juridice, instanţele au
reţinut că poate avea calitatea de parte vătămată sau
parte civilă numai proprietarul
fondului forestier -
persoană fizică sau juridică - întrucât prejudiciul a fost creat în patrimoniul său, cu
excepţia situaţiei în care acesta este chiar subiectul activ al
faptei (Anexele 1 – 36).
2. În cea de-a doua orientare s-a considerat
că, într-o astfel de ipoteză, calitatea procesuală de parte
vătămată sau parte civilă revine atât proprietarului
fondului forestier (cu
excepţia amintită), cât şi
Ocolului silvic sau Direcţiei silvice care asigură serviciile silvice
sau administrarea pădurii.
În argumentarea soluţiei au fost invocate prevederile art.33 alin.2
lit.e şi art.105 alin.1, 3 din Legea nr.46/2008,
conform cărora prejudiciul adus pădurii, reprezentând 50 % din
cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier
proprietate privată, este destinat fondului de conservare şi
regenerare a pădurilor şi se recuperează de ocolul silvic care
asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, în calitate de
reprezentant al statului (Anexele 37 – 46 ).
Apreciez
că această din urmă soluţie este cea legală.
Acţiunea civilă este mijlocul legal
cel mai important de proteguire, prin constrângere judiciară, a
drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.
Acţiunea
civilă exercitată în procesul penal este supusă
dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele
particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte
ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.
Pentru
exercitarea acţiunii civile în procesul penal trebuie îndeplinite
cumulativ mai multe condiţii, şi anume : infracţiunea să
producă un prejudiciu material sau moral, între infracţiune şi
prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate, prejudiciul
să fie cert, să nu fi fost reparat şi să existe o
manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în
procesul penal.
Subiectul
activ al acţiunii civile este
persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material sau moral, care
exercită acţiunea civilă în procesul penal şi
dobândeşte astfel calitatea de parte civilă. Prin urmare, persoana
vătămată prin infracţiune nu dobândeşte automat
calitatea de parte vătămată, la aceasta ajungându-se numai în
urma unei manifestări de voinţă în acest sens.
Soluţionarea
acţiunii civile în procesul penal este guvernată de principiul
disponibilităţii, potrivit căruia persoana păgubită
este liberă să decidă dacă declanşează
acţiunea civilă. Ea poate să aleagă atât momentul
exercitării acţiunii civile, cu respectarea termenului limită
prevăzut de lege (până la citirea actului de sesizare), cât şi
cadrul procesual de realizare a pretenţiilor sale, fie alăturând
acţiunea civilă celei penale, fie sesizând instanţa civilă.
Nici
procurorul şi nici instanţa de judecată nu pot limita
disponibilitatea acţiunii civile şi nu se pot subroga în drepturile
persoanei vătămate. Aceste organe judiciare, în realizarea rolului
lor activ, pot doar să cheme
persoana vătămată şi să-i pună în vedere că
se poate constitui parte civilă în procesul penal.
*
* *
Pentru
stabilirea calităţii de parte vătămată în cazul
infracţiunilor silvice se impune în primul rând o analiză a
obiectului şi a subiecţilor săi, pornind de la definiţia
generală a acestui tip de
infracţiuni.
Astfel,
infracţiunea silvică este fapta care prezintă pericol social,
săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de
lege prin care sunt primejduite ori stânjenite relaţiile sociale
privitoare la fondul forestier naţional.
Obiectul
juridic generic al infracţiunilor silvice este alcătuit din
relaţiile sociale privitoare la paşnica folosinţă şi
la integritatea cantitativă şi calitativă a fondului forestier naţional, indiferent
de natura dreptului de proprietate asupra elementelor acestui fond. În
aceeaşi măsură, însă, în obiectul juridic sunt incluse
şi relaţiile sociale referitoare la mediu, echilibrul ecologic
şi alte valori sociale.
Prin
urmare, infracţiunile silvice au un obiect
juridic multiplu, constând atât în relaţiile sociale ce
protejează fondul forestier ca factor principal de mediu, cât şi cele
ce apără proprietatea (obiect juridic adiacent).
Subiectul
activ al acestor infracţiuni (autorul) este necircumstanţiat,
textul incriminator neprevăzând nicio
condiţie specială sub acest aspect. Astfel, pot fi subiecţi
activi atât proprietarul pădurii private cât şi personalul silvic cu
atribuţii de constatare a infracţiunilor şi
contravenţiilor.
Subiectul pasiv principal al tuturor
acestor infracţiuni, indiferent de
forma de proprietate a pădurii, este
întotdeauna statul ca reprezentant al societăţii interesată
în ocrotirea fondului forestier şi în menţinerea echilibrului
ecologic, altfel spus ca titular al valorii sociale ocrotite punitiv. În
subsidiar, alături de stat şi de instituţiile sale publice cu
competenţe în materie, subiectul pasiv secundar este persoana al
cărui drept de proprietate este afectat prin fapta ilicită, în
funcţie de apartenenţa pădurii afectate sau de subiectul activ
al faptei.
Pe de
altă parte, pentru a determina cine are calitatea de parte vătămată
în situaţia infracţiunilor având ca obiect fondul forestier
proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, este
necesară o examinare a prevederilor din Codul silvic referitoare la
prejudiciu.
Astfel,
potrivit pct.28 din Anexa 1
Totodată,
art.105
alin.3 din Codul silvic statuează
că, în situaţiile în care prejudiciul
adus pădurii, indiferent de
natura juridică a proprietăţii şi de suprafaţa
pădurii avută în proprietate, evaluat potrivit legii, nu a fost
recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau
administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea
publică centrală pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului român. În alin. 5 al
aceluiaşi articol se prevede că sumele reprezentând contravaloarea
prejudiciului care se recuperează se distribuie în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Referitor
la paguba cauzată prin săvârşirea infracţiunilor, Codul
silvic operează cu două valori de referinţă : valoarea prejudiciului produs (art.108,
109), respectiv valoarea materialului
lemnos sustras (art.110). Această distincţie creează
posibilitatea existenţei a două părţi vătămate în
cazul infracţiunilor silvice : o parte vătămată care a
suferit prejudiciul prin chiar fapta incriminată (statul român) şi o
altă parte vătămată care a suferit o pagubă egală
cu valoarea materialului lemnos sustras (proprietarul pădurii).
Concluzia
că statul român, ca subiect pasiv principal, are calitatea de parte
vătămată este întărită şi de prevederile art.3
şi art.88 din Codul silvic, potrivit cărora fondul forestier naţional constituie bun de interes naţional
iar dezvoltarea fondului forestier constituie o obligaţie şi o
prioritate naţională.
Reprezentarea
statului este dată în sarcina ocoalelor silvice prin prevederile art.105
alin.3. Totodată, prin art.10
din Codul silvic se instituie obligaţia
administrării şi
asigurării serviciilor silvice la toate pădurile, indiferent de
forma de proprietate, prin ocoale silvice de stat sau private care sunt de
interes public şi au
personalitate juridică.
Pentru
fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi
juridice, administrarea şi/sau serviciile silvice se realizează prin
ocoale silvice private, care funcţionează similar asociaţiilor
şi fundaţiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice
(art.13 alin.1 din Codul silvic).
Din analiza
prevederilor legale menţionate, în special a celor cuprinse în art.105
alin.3 din Codul silvic, rezultă că, în cazul infracţiunilor
silvice săvârşite în fondul forestier proprietate privată a
persoanelor fizice şi juridice, calitatea de parte vătămată
privitor la valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiune revine ocolului silvic cu care s-a încheiat
contractul de administrare şi/sau servicii silvice sau
autorităţii publice centrale pentru finanţe publice, în calitate
de reprezentanţi ai statului.
Această
concluzie este întărită şi de prevederile art.33 alin.2 din
Legea nr.46/2008, conform cărora una dintre resursele din care se constituie
fondul de conservare şi regenerare
a pădurilor aflat la dispoziţia şi în contul
administratorului sau al prestatorului de servicii silvice este
reprezentată de 50 % din
cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier
proprietate privată. O altă interpretare ar fi contrară
raţiunii instituirii normelor consacrate cu valoare de principiu în
materia regimului silvic şi administrării fondului forestier
naţional.
Pe de
altă parte, în ipoteza menţionată, calitatea de parte vătămată revine şi proprietarului fondului forestier în ceea
ce priveşte prejudiciul reprezentând valoarea materialului lemnos efectiv
provenit din săvârşirea infracţiunii, respectiv diferenţa
dintre valoarea reală a prejudiciului şi partea restituită de
ocolul silvic după vânzarea materialului lemnos confiscat, conform art.116
din Codul silvic. O excepţie de la această regulă o constituie
doar ipoteza în care proprietarul fondului forestier este chiar subiectul activ
al infracţiunii, situaţie în care nu se poate reţine
existenţa vreunei pagube în patrimoniul său.
Prin
urmare, în cazul infracţiunilor silvice săvârşite în fondul
forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice,
organele judiciare – în realizarea rolului lor activ precum şi în
aplicarea prevederilor art.76 din Codul de procedură penală – trebuie
să cheme, spre a fi ascultate,
persoanele vătămate şi să le pună în vedere
că pot participa în procesul penal în calitate de părţi
vătămate sau au posibilitatea să se constituie părţi
civile.
*
* *
Având
în vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că
această problemă de drept a primit o soluţionare diferită
din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie
obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi
aplicare a dispoziţiilor legale.
Procuror
general,
Laura Codruţa Kövesi