MINISTERUL PUBLIC
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Simpozionul “Prevenirea corupţiei în perioada 2016-2020. Perspective instituţionale”

 9 decembrie 2016

Simpozionul “Prevenirea corupţiei în perioada 2016-2020. Perspective instituţionale”, București, organizator: Direcția Generală Anticorupție

Discursul domnului prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, consilier personal al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

 

Doamnelor şi domnilor,

        La începutul scurtei mele intervenţii vă transmit salutul călduros şi urările de succes pentru lucrările simpozionului din partea domnului Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi regretul Domniei Sale că nu a putut, din motive obiective, să dea curs amabilei invitaţii a organizatorilor.

        Corupţia face parte – aşa cum se prevede în Strategia Naţională de Apărare a Ţării – din categoria vulnerabilităţilor la adresa apărării şi securităţii naţionale. Pe plan intern, acest fenomen slăbeşte statul şi instituţiile sale, generează prejudicii economiei şi afectează puterea de dezvoltare a României, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie. În domeniul extern, menţinerea corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre.

        Din datele statistice privind infracţiunile de corupţie (atât cele prevăzute în Codul penal, cât şi infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare) pe total Minister Public, în perioada 2013-2015 şi semestrul I/2016, având ca indicator de bază numărul inculpaţilor persoane fizice trimişi în judecată (cu precizarea că, începând cu 1 februarie 2014, soluţiile de trimitere în judecată includ şi acordurile de recunoaştere a vinovăţiei), situaţia este următoarea: în anul 2013: 1184  inculpați (522 de dosare soluţionate prin trimitere în judecată); în anul 2014: 1364 inculpați (588 dosare soluţionate prin trimitere în judecată); în anul 2015: 1910 inculpați (700 de dosare soluţionate prin trimitere în judecată); semestrul I/2016: 818 inculpați (344 de dosare soluţionate prin trimitere în judecată). Se poate observa o creştere a numărului de inculpaţi trimişi în judecată în perioada 2013-2015, precum şi o uşoară stagnare în semestrul I/2016; situaţia definitivă pe anul 2016 va fi evidenţiată în bilanţul instituţiei referitor la activitatea desfăşurată în cursul acestui an, ce va fi prezentat la începutul anului viitor.

        Considerăm că organizarea acestui simpozion este bine-venită şi în contextul Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016-2020 (aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2016). Astfel, rezultatele bune şi foarte bune obţinute în ultimii ani prin măsurile de combatere a corupţiei, trebuie susţinute în viitor, printre altele, şi prin mai multă prevenire, acţiune asupra cauzelor profunde ale corupţiei şi nu numai asupra efectelor uşor de constatat, mai multă educaţie, inclusiv juridică, şi, nu în ultimul rând, recuperarea prejudiciilor cauzate prin comiterea de infracţiuni de corupţie.

        Precizez că prevenirea corupţiei, alături de combaterea acesteia, constituie o preocupare instituțională importantă a Ministerului Public pentru perioada 2016-2020, având ca punct de plecare experienţa internă în domeniu, dar şi modelele internaţionale de succes. De asemenea, s-au avut în vedere prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, semnată de România la Merida la 9 decembrie 2003 şi ratificată de parlament un an mai târziu şi Strategia naţională anticorupţie menţionată mai înainte.

        Astfel, la nivel mondial există trei tipuri de agenţii (instituţii) naţionale anticorupţie, şi anume: cele care au ca obiect numai combaterea corupţiei (la noi a se vedea Direcţia Naţională Anticorupţie), partea de prevenire aflându-se în competenţa puterii executive; instituţiile care fac doar prevenţie, parchetul şi instanţele judecătoreşti nefiind specializate în materia anticorupţie; agenţiile mixte – prevenţie plus combatere – de pildă, exemple tipice: Comisia Independentă Anticorupţie din Hong Kong (înfiinţată în 1975, cea mai veche din lume, are secţii specializate în educaţie, în prevenţie prin desing instituţional anticorupţie şi în combaterea corupţiei); în Letonia, instituţia similară (KNAB) are o secţie de prevenţie şi una de combatere, cu precizarea că secţia de prevenire este condusă de procurori, care au atribuţii şi în acest domeniu; la fel stau lucrurile şi în Slovenia (a se vedea KPK) etc.

        Perspectiva instituţională în domeniu, aşa cum reiese aceasta din Strategia Ministerului Public pentru perioada 2016-2020, are în vedere, printre altele, următoarele: educaţia anticorupţie realizată în special în şcoli de personalul didactic, dar şi de poliţie şi de parchete în baza unor protocoale de cooperare (la acest capitol se remarcă activitatea desfăşurată de Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne); organizarea instituţională care să prevină şansele de proliferare a corupţiei (design instituţional), prin practici eficiente pentru prevenirea fenomenului corupţiei pe tot palierul social de manifestare. Ne referim cu prioritate la sistemul judiciar, al administraţiei publice centrale şi locale, sistemul operaţional de efectuare a achiziţiilor publice, sistemul sanitar, sistemul educaţional, sistemul de realizare a retrocedărilor de bunuri naţionalizate ori confiscate.

Exemple de design instituțional :

  • Practica ghișeurilor unice, instituite pentru eliberarea unor documente de identitate, înmatriculări de autovehicule, obținerea unor permise sau autorizații; clientul administrației publice va intra în contact cu un singur funcționar, într-un mediu supravegheat, astfel încât șansele de pretindere sau dare de sume de bani ori cadouri să devină inexistente;
  • Sistemul național de achiziții publice electronice face ca, printr-o transparență absolută, cererile de ofertă pentru participarea la licitațiile din domeniul achizițiilor publice să fie aduse la cunoștința celor interesați, iar ofertele să fie depuse în același fel (electronic), permițând astfel un control permanent al competitorilor economici, dar și al societății civile asupra corectitudinii desfășurării licitației publice;
  • Cardul de sănătate – permite un control eficient, în timp real, asupra modului cum sunt prescrise  medicamentele pentru pacienți, precum și asupra corectitudinii eliberării acestor medicamente din farmacii, în situația acelor rețete al căror cost integral sau parțial este suportat din bugetul caselor de asigurări de sănătate (C.N.A.S., CASA O.P.S.N.A.J. etc.);
  • Integrarea bazelor de date ținute de mai multe autorități publice distincte în scopul facilitării verificării corectitudinii unor declarații făcute pe propria răspundere de comercianți ( pentru control fiscal, în special în ceea ce privește colectarea și deducerea T.V.A.), dar și în scopul verificării declarațiilor de avere și a celor de interese depuse de persoanele fizice care au astfel de obligații potrivit legii.

       Relaţia cu mass-media, social media şi organizaţiile neguvernamentale pentru aducerea la cunoştinţa publicului a rezultatelor combaterii corupţiei reprezintă, de asemenea, forme eficiente de prevenire a corupției, prin efectul disuasiv pe care îl generează față de acest fenomen în societate.

        În încheiere, vă rog să-mi permiteţi să urez şi eu succes lucrărilor simpozionului, să vă doresc dv. sărbători frumoase şi să vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

 

Prof. univ. dr. Ovidiu Predescu

Consilier al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie