Concluzii HP

CONCLUZII HOTĂRÂRI PREALABILE
Cauze ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept
2024

Arhive: 2023, 2022, 2021, 2020, 2019, 2018, 2017, 2016, 2015, 2014

Nr.crt.	Data formulării concluziilor	Obiectul	Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
1.	29.01.2024	În situația infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, pentru care încadrarea în variantele agravate, incriminate de art. 9 alin. (2) și (3) din aceeași lege, este condiționată de o valoare a prejudiciului mai mare de 100.000 euro, respectiv de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, modificarea cursului valutar stabilit de BNR ulterior consumării faptei, astfel încât aceeași faptă concretă, analizată în raport de un curs valutar superior valoric, nu s-ar mai încadra în varianta agravantă prevăzută de art. 9 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 241/2005, ci în varianta de bază, reglementată de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este de natură să activeze principiul aplicării legii penale mai favorabile, cu consecința stabilirii în cauză a încadrării juridice care este cea mai favorabilă inculpatului în condițiile art. 5 Cod penal, în raport de cursurile valutare succesive ulterioare consumării faptei sau dimpotrivă, într-o astfel de situație, se are în vedere, în mod exclusiv, cursul valutar BNR aplicabil la momentul consumării faptei?	Dosar nr. 3017/1/2023 Decizia nr. 12 din 11.03.2024
2.	27.02.2024	1. Dacă lăsarea neaplicată a unor dispoziţii din dreptul intern care se circumscriu standardului naţional de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale este compatibilă cu art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului? 2. Dacă concursul de legi penale în timp este susceptibil de tratament juridic diferit, în funcţie de natura infracţiunii, fără încălcarea legalităţii incriminării, respectiv a art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art.23 alin.(12) din Constituţia României, art.15 alin.(2) din Constituţia României şi fără încălcarea art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin introducerea unui tratament discriminatoriu? 3. Dacă în absenţa unor criterii prestabilite prin lege care să definească noţiunile de „risc sistemic de impunitate”, „număr semnificativ de cauze”, instanța de judecată poate statua incidenţa acestora fără să încalce principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, astfel cum este protejat de art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului? 4. Dacă, prin raportare la principiul separaţiilor puterilor în stat consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României, evaluarea „riscului sistemic de impunitate” este compatibilă cu atribuţia de judecată ce revine unei instanţe învestite cu soluţionarea unei cauze concrete sau conduce la preluarea unor atribuţii ce aparţin autorităţilor cu competenţe în domeniul de reglementare al politicilor penale? 5. Dacă riscul sistemic de impunitate, apreciat ca atare, legitimează/justifică întreruperea cursului prescripției, de o manieră clandestină, prin acte care nu se comunică suspectului sau inculpatului, fără a se crea o stare de incertitudine perpetuă dată de imposibilitatea unei aprecieri a intervalului de timp în care poate fi tras la răspundere penală, cu încălcarea art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului?
3.	15.03.2024	Dacă noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât cea de domiciliu prevăzută de art. 224 din Codul penal, incluzând şi acele spaţii care, chiar dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecţie vieţii private a persoanei, de pildă grupul sanitar al unei clinici sau la care au acces mai multe persoane, o cabină de probă dintr-un magazin, vestiarul unei săli de sport.	Dosar nr. 359/1/2024 Decizia nr. 18 din 22.04.2024
4.	18.03.2024	Dacă în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare din oficiu	Dosar nr. 400/1/2024 Decizia nr. 30 din 03.06.2024
5.	08.04.2024	Dacă reprezintă sediu profesional în sensul prevederilor art. 229 alin.(2) lit. b C.pen. spaţiul comercial - ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice - în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis?	Dosar nr. 516/1/2024 Decizia nr. 36 din 17.06.2024
6.	12.04.2024	În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prev. de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?
7.	17.04.2024	Instanţele de judecată sunt obligate să lase neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripţiei, dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curţii de Justiţie pronunţată în 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU?	Dosar nr. 681/1/2024 Decizia nr. 37 din 17.06.2024
8.	10.05.2024	Atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni care pot constitui elementul material atât al infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 cât şi al infracţiunii prev. de art. 2 din Legea 143/2000, acţiuni având ca obiect acelaşi tip de substanţă interzisă (aceeaşi substanţă), aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidenţa Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, sub incidenţa Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul anexă la Legea 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezenţa unui concurs de infracţiuni între faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 şi cele comise ulterior acestui moment, sau a unei infracţiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activităţii presupus infracţionale?	Dosar nr. 908/1/2024 Decizia nr. 38 din 17.06.2024
9.	17.05.2024	Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii unice (unitate de infracţiune) prevăzute de art. 289 din Codul Penal (luarea de mită), în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalităţi alternative ale aceleiași infracțiuni, este: - data comiterii primei modalităţi alternative, întrucât nu este vorba de o infracţiune continuă, continuată, de obicei sau progresivă, în cazul cărora se pune problema stabilirii unui moment al epuizării sau - data comiterii ultimei modalităţi alternative, fiind vorba de o infracţiune continuată?
10.	19.06.2024	Dacă, în cazul infracțiunii de deturnarea licitațiilor publice prevăzute de art. 246 din Codul Penal, elementul material constând în modalitatea normativă a "îndepărtării" se realizează şi atunci când, prin corupere, se retrage de la o licitaţie publică, chiar autorul faptei, respectiv subiectul activ al infracțiunii?	Dosar nr. 1095/1/2024 Decizia nr. 45 din 16.09.2024
11.	15.07.2024	Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?	Dosar nr. 1318/1/2024 Decizia nr. 46 din 16.09.2024
12.	02.09.2024	Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 198 alin. (1) Cod penal, art. 19 alin. (2) Cod procedură penală şi art. 1370 Cod civil este admisibilă acţiunea civilă formulată de un inculpat - participant la săvârşirea infracţiunii de încăierare prev. de art. 198 alin. (1) Cod penal împotriva altui inculpat - participant la aceeaşi infracţiune de încăierare prev. de art. 198 alin. (1) Cod penal, având ca obiect pretenţii civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării.